La inceputul epocii moderne, in cadrul procesului general de intensificare a activitatii industriale si comerciale pe teritoriul tarii noastre, populatia urbana creste apreciabil, impunand autoritatilor administrative o mai mare grija pentru ocrotirea sanatatii si o atentie sporita problemelor edilitar-gospodaresti.
Dupa 1821, populatia orasului Dorohoi, formata in majoritate din mestesugari, lucratori, negustori creste si ea, ajungand la 6049 locuitori in 1859, fata de 4430 locuitori in 1831. La cererea insistenta a cetatenilor se infiinteaza la Dorohoi, la 16 iulie 1827, farmacia "Hygeia"-prima institutie sanitara din aceasta localitate urbana.
Starea sanitara precara a populatiei impunea, insa, infiintarea si a unui spital la Dorohoi, resedinta tinutului cu acelasi nume. Apelurile locuitorilor la forurile superioare se intetesc dupa ce, la 31 ianuarie 1858, marele propietar dorohoian Mihail Stefanovici, doneaza suma de 500 galbeni si casele din Mihaileni pentru intretinerea unui spital in oras cerand doctorului Constantin Virnav, fiu al acestor locuri sa sprijine aceasta mareata opera de binefacere. De aceasta dorinta stringenta a obstei targului Dorohoi va tine seama Alexandru Ioan Cuza, primul domn al statului roman modern. Astfel, prin depesa telegrafica nr. 684 din 8 septembrie 1862, semnata de Carol Davila, se facea cunoscut conducerii orasului Dorohoi: "Cu ocazia unificarii serviciului sanitar, Maria Sa Domnitorul au intarit infiintarea a 15 paturi de bolnavi orasului de acolo."
Printr-o alta adresa, datata 6 martie 1863, semnata de acelasi Carol Davila, inspector general in Directia Serviciului Sanitar Bucuresti, se facea cunoscut ca "Spitalul ce s-a hotarit de guvern a se infiinta in acel oras urmeaza a se deschide chiar in anul acesta.... Va invit ca sa ingrijiti mai din vreme un local potrivit cu asezarea unui asemenea stabiliment de binefacere ce are a fi compus din 15 paturi, caci darea acestui local priveste in sarcina acelei onor municipalitati."
Pentru ca spitalul sa poata functiona de la 1 octombrie 1863, asa cum au stabilit forurile superioare, autoritatile locale, la recomandarea doctorului Sigismund Cherubach -medicul primar al districtului, au acceptat sa separe, din fondurile proprii, casele donate de d-na Ana Curt, care se aflau pe locul actualului spital. Ca spitalul si-a inceput activitatea la 1 octombrie 1863 rezulta si din adresa nr. 5596 din 16 august 1863 a Directiei generale a serviciului sanitar Bucuresti prin care se cerea conducerii orasului sa organizeze licitatie publica pentru aprovizionarea Spitalului din Dorohoi, "care se va deschide la 1 octombrie 1863", cu 15 stinjini lemne necesare pentru perioada 1 octombrie 1863-1 iulie 1864.
Pentru conducerea spitalului s-a infiintat o "Epitropie", care se ingrijea de dotarea si extinderea spitalului, cresterea numarului de paturi, ingrijirea corespunzatoare a bolnavilor internati, asigurarea personalului sanitar. etc.
La nivelul districtului, in virtutea Decretului domnesc nr. 682 din 25 august 1863, s-a infiintat "Comisia spitaliceasca" formata din prefectul districtului (judetului), presedintele municipalitatii, medicul primar al districtului si medicul orasului, care avea in atentie si spitalul nou creat in Dorohoi.
Primul medic al spitalului a fost doctorul Anton Sobotec (director al spitalului in perioada 01 octombrie 1863 – 14 aprilie 1868), care s-a confruntat cu foarte mari greutati in primii 5 ani de functionare a spitalului, reusind sa inlature unele din ele. In 1868 este inlocuit cu doctorul Vasile Mihailescu (director al spitalului in perioada 15 aprilie 1868-9 februarie 1905) care, de asemenea, a depus eforturi sustinute pentru consolidarea spitalului. Astfel, in 1869 spitalul se extinde cu 10 paturi, fapt ce a facut ca din 1872 sa fie incadrat un al doilea medic, secundar, dr. H. Blber. Din acelasi an, spitalul orasenesc devine spital judetean.
Spitalul este subordonat direct serviciului sanitar al judetului, in cadrul caruia functiona "comisia spitaliceasca ,ce se preocupa, in special de baza materiala a acestei insitutii sanitare." Din aceasta perioada avem un document prin care se solicita primarului un ajutor financiar pentru a remedia bucataria spitalului, distrusa "cu ocazia ploilor" si prin urmare nu se mai "puteau prepara bucate" pentru bolnavi. Tot din arhivele nationale avem un document cu "obiectele de inzestrare" necesare spitalului in care se solicita "imbracaminte, asternuturi, obiecte de lemnarie si alte lucruri necesare bunei functionari a institutiei".
Spitalul a fost implicat si in Razboiul de Independenta cat si in Primul Razboi Mondial.
In anul 1885 numarul paturilor creste la 30 din care 20 ale judetului si 10 ale comunei. In anul 1889 spitalul judetean functiona cu 50 de paturi, din care 20 intretinute din fondurile judetului si 30 din fondurile statului, acestea din urma ajungand la 18 mii lei anual. Evidenta utilizarii sumelor bugetare se tinea separat: sectiunea judetului si sectiunea statului. Tot cu cheltuiala statului se mai intretinea si un lazaret de pelagrosi, care functiona in general intre 10 mai si 10 august ale fiecarui an.
In ultimul deceniu al secolului trecut, spitalul continua sa functioneze tot cu 50 de paturi, din care 30 intretinute de stat. Din cauza reducerii subventiilor de la stat, lazaretul pentru pelagrosi a fost desfiintat un timp. Numarul bolnavilor spitalizati este insa in continua crestere. Astfel, in 1896, au fost spitalizati 1045 barbati, 637 femei, 48 baieti si 32 de fete.
Pe langa aceste internari medicul spitalului a mai tratat prin consultatii gratuite 3458 bolnavi. Vasile Mihailescu, medicul primar al spitalului, propune autoritatilorjudetului, in 1896, infaptuirea urmatoarelor masuri: construirea unui pavilion pentru bai, o camera mortuara izolata de cladirea spitalului, o ghetarie, imprejmuirea terenului, numirea unui medic secundar si sporirea numarului de ingrijitori. Aceste dorinte ale medicului de spital se vor infaptui abia in primele decenii ale secolului nostru, prin grija medicului primar al orasului, doctor N. Crivet. Sub indrumarea acestuia se amenajeaza un pavilion de boli contagioase pe langa spital, se doteaza serviciul sanitar cu aparatura necesara dezinfectiilor, se adopta noi masuri pentru combaterea bolilor contagioase, ingrijirea ambulatorie a bolnavilor din campul muncii, infiintarea unui spital cu 20 paturi pentru comunitatea evreiasca si altele.
In anul 1914, spitalul judetean Dorohoi era incadrat cu un medic primar, un medic secundar, 2 subchirurgi si o moasa supraveghetoare. Aceasta incadrare se va mentine si intre cele doua razboaie mondiale, desi numarul bolnavilor creste de la an la an. Medic primar intalnim acum pe D. Aronovici, director fiind Moisescu Ioan (1 noiembrie 1910-31 martie 1919).
Casele vechi in care functiona spitalul devenind necorespunzatoare,in urma demersurilor facute de organele locale, Ministerul Sanatatii Publice si Ocrotirii Sociale, a aprobat in 1926, suma de 7 milioane lei pentru construirea unui nou local. Astfel va fi construita actuala sectie de chirurgie.
Inca din septembrie 1926, a sosit in Dorohoi, arhitectul Ionescu din Ministerul Sanatatii care, impreuna cu primarul orasului, Stefan Scriban a hotarat punerea pietrei fundamentale a cladirii spitalului. Doctorul C. Vereanu (director al spitalului in perioada 1 aprilie 1919–31 ianuarie 1944), medicul sef al spitalului, in perioada 1926-1944, a depus eforturi sustinute pentru construirea noului local de spital, unde veneau sa-si caute sanatatea tot mai multi bolnavi. Constructia noului spital judetean a fost sprijinita si de poetul Ion Pillat, deputat de Dorohoi in Parlamentul Romaniei, vicepresedinte al Comisiei Deputatilor si apoi presedintele Consiliului Judetean Dorohoi.
Desi judetul si orasul au capatat un nou local, care va deveni sectia de chirurgie, spitalul judetean nu facea fata solicitarilor tot mai numeroase ale cetatenilor bolnavi din zona, datorita numarului mic de paturi si de medici ca si a conditiilor materiale modeste in care-si desfasura activitatea.
Abia in anii de dupa razboi, spitalul din Dorohoi va cunoaste o dezvoltare apreciabila atat sub aspectul bazei materiale cat si al activitatii medicale propriuzise. Astfel, mai tarziu s-au luat masuri pentru largirea spatiului, construirea unui bloc alimentar, inzestrarea spitalului cu instrumentar si aparatura medicala noua, sporirea numarului de medici si cadre cu pregatire medicala etc., toate pentru apararea sanatatii oamenilor, pentru apararea vietii lor.
Imediat dupa razboi incepe organizarea spitalului pe sectii: interne, chirurgie, contagioase, la care se vor adauga ulterior, sectiile de obstetrica-ginecologie si TBC. Numarul paturilor ajunge la 140, in anul 1948, cand se infiinteaza in cadrul spitalului o sectie de pediatrie si se pun bazele unui laborator de analize medicale.
In perioada anilor 1950-1960 asistenta spitaliceasca isi extinde sfera de cuprindere prin marirea spatiului de spitalizare, iar sectiile de specialitate se profileaza tot mai mult in retele care indruma si controleaza activitatea de specialitate de pe intreg teritoriul arondat spitalului. Creste numarul cadrelor medicale la 27, iar al cadrelor medii la 85.
La finele anului 1989, Spitalul Municipal Dorohoi dispunea de 999 paturi, 146 medici, 6 chimisti, 425 cadre medii, 203 cadre de servire si 137 cadre tehnico-administrative.
De la inceputul anului 2001 si pana in prezent se asigura asistenta medicala de specialitate (spitaliceasca si ambulatorie) pentru circa 35.277 locuitori din municipiul Dorohoi si 54.217 locuitori din comunele arondate.
In 2001 spitalul avea 624 paturi, in 2002 - 520 paturi, in 2003 - 340 paturi spitalizare continua si 25 paturi spitalizare de zi, iar in 2008 - 343 paturi de spitalizare continua, 30 paturi spitalizare de zi.
Din iulie 2010, Spitalul Municipal Dorohoi dispune de 338 paturi de spitalizare continua si 30 paturi spitalizare de zi.
Directorii spitalului, de la infiintare si pana in prezent, au fost:
Tot in cadrul Spitalului Municipal din Dorohoi exista o capela cu hramul Sf. Nectarie Taumaturgul aflata sub salile de operatie la demisolul sectiei Chirurgie. Aceasta capela a fost infiintata cu acordul autoritatilor locale si centrale avand binecuvantarea P.F. Daniel Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, pe atunci Mitropolit al Moldovei si Bucovinei. In anul 2009, capela noastra a fost vizitata de I.P.S. Teofan, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, care ne-a oferit si Sf. Antimis. Aceasta vizita a avut loc in data de 3 iunie 2009, I.P.S. Mitropolit fiind insotit de un ales sobor de preoti.
Intre 2009 si 2015, cu mari dificultati financiare, aceasta capela a fost pictata de pictorul Ungureanu, urmand ca sa definitivam pictura in Sf. Altar si speram sa avem iarasi musafir pe Mitropolitul nostru pentru a sfinti pictura realizata. Aici se oficiaza frecvent slujbe pentru bolnavii internati in spital, familiile acestora, cat si pentru personalul medical ce deserveste aceasta institutie.
Tot in cadrul Spitalului Municipal Dorohoi, incepand din 2016 se afla un paraclis cu hramul Buna Vestire in sectia Obstetrica-Ginecologie. Aici se oficiaza slujbe de urgenta pentru pacientii internati si, uneori, la solicitarea familiior sau a personalului medical, botezuri de necesitate.
Toate aceste spatii de rugaciune au fost realizate prin contributia personalului medical, cat si a unor sponsori din Dorohoi. In curtea spitalului, avem aprobata de catre Primarie, o suprafata de teren pe care intentionam sa construim un paraclis mai mare, in prezent fiind in stadiul de elaborare si aprobare a documentatiei tehnice.
Realizat de preot misionar de caritate in cadrul SMD Teodor Ghe. Ciurariu-Astefanoaiei
Copyright © 2017 - Spitalul Municipal Dorohoi
